Este O Plantă Larg Cunoscută Și Folosită Încă Din Vremea Dacilor, Denumirea Sa Originală În Limba Dacă – Prodiarnela

Este o plantă larg cunoscută și folosită încă din vremea dacilor, denumirea sa originală în limba dacă – Prodiarnela – ajungând până în zilele noastre datorită consemnării sale de către Dioscoride, celebrul medic al antichității, în tratatul său.

În ultimele decenii, tătăneasa a fost una din cele mai folosite plante pe plan mondial. În Elveția – țara cu mare tradiție în domeniul medicamentelor din plante – mai bine de jumătate din preparatele externe produse în ultimul deceniu au fost pe bază de tătăneasă. Industria cosmetică folosește în prezent intens alantoina – unul din principiile active cele mai importante ale tătănesei – care este practic nelipsită în deodorante și creme de corp.

Este o plantă larg cunoscută și folosită încă din vremea dacilor, denumirea sa originală în limba dacă – Prodiarnela – ajungând până în zilele noastre datorită consemnării sale de către Dioscoride, celebrul medic al antichității, în tratatul său. În medicina populară românească are mai mult de o sută de utilizări, atât intern, cât și extern.

Intern este folosită ca cicatrizant și protector în gastrită și ulcer gastric, ca antitumoral în cancer și tumor benigne, antiinflamator în bolile intestinului, emolient și regenerativ epitelial în traheite și faringite, antiseptic și antiinflamator în bolile de rinichi.

Extern este considerată a fi un adevărat panaceu, deoarece alină inflamațiile și grăbește vindecarea în dermatoze, închide și vindecă rapid plăgile, grăbește procesele de refacere după arsuri, face să se retragă tumorile exteriorizate și cancerul de piele, reface rapid țesuturile după contuzii și traumatisme etc.

Descriere botanică, recoltare și păstrare

Tătăneasa este una din cele mai răspândite plante medicinale din flora noastră, fiind întâlnită mai ales pe câmpurile rămase necultivate și mai umede, la margine de drum, pe terenurile virane, la marginile de pădure. Este înaltă de 30-100 cm, are frunzele de la bază eliptice, iar spre vârf înguste, în formă de lance.

Florile, care apar din mai până în august, sunt de culoare roșie-violacee. Rădăcinile pornesc dintr-un pivot scurt, ramificându-se sub pământ.

Recoltarea se face în lunile octombrie și noiembrie sau în martie. Se folosesc rădăcinile, recoltate în perioada de repaus vegetativ. Cea mai eficientă metodă de recoltare este culegerea în timpul aratului, când rădăcinile sunt scoase la suprafață de fierul plugului și pot fi adunate cu ușurință. Pentru cantități mici se poate folosi cazmaua, cu care se dezgroapă rădăcinile.

După recoltare rădăcinile se spală în curent de apă rapid (dacă sunt ținute mult în apă mucilagiile se dizolvă și astfel scade mult valoarea terapeutică a plantei) și apoi se întind răsfirat la uscat în locuri foarte bine aerisite și lipsite de umiditate. În anumite afecțiuni, cum ar fi candidoza vaginală și dermatozele produse de ciuperci, sunt recomandate frunzele, recoltate prin secerare în perioada înfloririi.

Gastrită hiperacidă, ulcer gastric și duodenal

Se ia o jumătate de linguriță de pulbere de tătăneasă de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Tătăneasa reduce aciditatea, favorizează cicatrizarea, protejează pereții stomacului. De obicei se combină cu încă o jumătate linguriță de pulbere dintr-o plantă aromatică aleasă după necesitățile pacientului: mușețel (pentru persoanele iritabile), valeriană sau sunătoare (pentru gastritele și ulcerele care apar pe fond de anxietate), mentă sau lavandă (pentru persoanele colerice), obligeană sau busuioc (pentru caracterele anxios-depresive).

Afecțiuni ale gâtului, afecțiuni pulmonare (infecții la nivelul gâtului, tuse produsă de cauze diverse, traheo-bronșită, bronșită, pneumonii trenante, tuberculoză pulmonară)

Se mestecă încet o bucățică de rădăcină de tătăneasă, lăsând ca principiile active emoliente și regenerative epiteliale să fie extrase de salivă și să ajungă în zona gâtului. Rădăcina proaspătă are un gust neutru, plăcut și este deosebit de activă.

Rădăcina uscată va fi măcinată în prealabil și va fi mestecată minimum 15 minute înainte de a fi înghițită. Se consuma 3 fragmente de rădăcină proaspătă cu lungimea de 2-3 cm pe zi sau 3 jumătăți de linguriță de tătăneasă uscată pe zi.

Tătăneasa are calitatea de a stimula eliminarea secrețiilor toxice din arborele bronșic și plămâni, precum și de a stimula refacerea țesuturilor afectate de infecție.

Diaree, dizenterie, infecții intestinale

Tătăneasa normalizează tranzitul intestinal și oprește procesul bolii prin precipitarea proteinelor din conținutul intestinal. Se bea înainte de fiecare masă cu un sfert de oră și de câte ori este nevoie câte un pahar din extractul apos obținut prin macerație decocție.

Infecții urinare (cistite) și renale (nefrite, pielonefrite), pietre la rinichi și la vezica urinară

Prin mucilagiile pe care le conține, tătăneasa favorizează relaxarea țesuturilor, diminuează starea inflamatorie și oprește hemoragia. Se administrează de obicei sub formă de extract apos, împreună cu alte plante: ienupăr (ca antiinfecțios), merișor și mesteacăn (ca anti-litiazice), câte 1 linguriță rasă din fiecare plantă menționată.

Nenumărați pacienți au reușit să scape de durerile și periculoasele intervenții chirurgicale folosind tinctura de tătăneasă și extractul apos antitumoral pe bază de tătăneasă.

Se administrează 1-2 lingurițe de tinctură de tătăneasă în apă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face până la completa vindecare.Se bea extractul apos antitumoral, în trei reprize pe parcursul unei zile.

Alături de tratamentul cu tătăneasă este foarte important regimul alimentar, fără carne, consumându-se în mod special morcovi, țelină și pătrunjel. Nu se consumă alcool! Tratamentul se menține 40 de zile.

Se face un macerat din: 300 g usturoi pisat; 500 g rădăcină rasă de tătăneasă proaspătă; 50 g sânziană galbenă (Galium verum) mărunțită; 50 g propolis solid, mărunțit (se găsește la apicultori); 1 litru alcool diluat de 75 de grade. Se lasă la macerat 10 zile. Se strecoară și se ia câte o linguriță mică cu miere, de trei ori pe zi. Se va înghiți foarte încet, lent, pentru a “spăla” cât mai bine gâtul.

Gută, hernie

Se prepară un macerat dintr-o linguriță de rădăcină de tătăneasă mărunțită sub formă de pulbere, care se lasă vreme de 24 de ore într-o cană de apă la temperatura de 18-21 grade Celsius, după care se consumă nefiltrată. Se beau 3-4 cești din acest preparat pe zi. Pe parcursul tratamentului se ține o cură de crudități, care trebuie să reprezinte 70% din alimentele consumate zilnic. Este bine să fie consumate sucuri de morcovi, mere, sfeclă roșie, care au un efect de drenare hepatică excepțional. Pe o perioadă de câteva luni nu se consumă carne, alcool, zahăr, margarină.

Panarițiu, hemoroizi, fisuri anale

Pentru panarițiu se prepară un terci de rădăcină de tătăneasă (se macină puțin rădăcina – foarte bine uscată – prin râșnița de cafea, cât să iasă o linguriță de pulbere, care se pune într-o ceșcuță; peste ea se pune puțină apă fierbinte, apoi câteva picături de ulei și se amestecă bine). Terciul se întinde în strat gros pe o bucată de tifon și se învelește degetul afectat.

A doua zi, se prepară un ceai de gălbenele (infuzie: o linguriță de pulbere la o cană de apă) sau un ceai de tătăneasă, însă preparat la rece: 2 lingurițe de pulbere de rădăcină la 0,25 l apă, lăsată 12 ore. Se încălzește ușor, apoi se strecoară și se ține degetul (cu pansament cu tot) în acest ceai, până se înmoaie tifonul. Se scoate pansamentul vechi, apoi se aplică un altul nou, repetând operația cu terciul.

Tratamentul durează cam o săptămână. În final, pielea de pe degetul afectat se va lua, dar se va regenera repede.

În fisuri anale și hemoroizi se fac aplicații locale cu terci de rădăcina de tătăneasă și atunci când gravitatea afecțiunii permite, se fac băi de șezut cu ceaiul preparat la rece din tătăneasă.

Metoda de obținere casnică a extractului apos de tătăneasă prin macerare decocție

  • 2 linguri de pulbere de tătăneasă se lasă la macerat într-o cană cu apă de seară până dimineață, apoi se filtrează și se pune deoparte
  • pulberea umezită cu apa care a rămas se fierbe în încă o cană de apă 1 minut, după care se lasă la răcit
  • se combină cele două extracte, iar preparatul se utilizează conform indicațiilor.

Extract apos antitumoral

  • doua linguri rădăcina de tătăneasă (bucăți, așa cum se vinde la Plafar) se lasă de seara până dimineața la macerat într-un pahar cu apă; în alt pahar se pun la macerat în apă următoarele plante: frunze de nuc (o linguriță de pulbere), coada șoricelului (o linguriță de pulbere), mușețel (o linguriță de pulbere), rostopască (o jumătate de linguriță de pulbere – atenție! În cantitate mai mare devine toxică).
  • dimineața se filtrează ambele macerate, iar tătăneasa rămas se pune la fiert la foc mic, cu o cană de apă. După 20 de minute de fiert, se ia de pe foc și se adaugă restul de plante rămas după filtrare, care se lasă să infuzeze 10-15 minute
  • se strecoară infuzia, apoi se combină cu cele două macerate la rece. Cu plantele rămase de la prepararea infuziei se pun comprese pe locul afectat.

Unguentul de tătăneasă

Se face un unguent din 5-6 linguri de unt clarificat amestecate foarte bine, dar – atenție – la rece, cu 2 linguri de pulbere de tătăneasă (măcinată fin cu râșnița de cafea și cernută de 2 ori prin sită pentru făina albă). Acest preparat se aplică pe zonele afectate de 3-4 ori pe zi.

Pastă din pulbere de tătăneasă

Se combină 1-2 linguri de pulbere de tătăneasă cu apă călduță, amestecând bine pana se formează o pastă, care va fi întinsă pe locul afectat și va fi ținută 1-3 ore. Pentru arsurile termice, în medicina populară se prepară pasta de tătăneasă, nu cu apă, ci cu zer, iaurt sau chiar smântână.