În prag de mare sărbătoare, o tânără a povestit cum, la îndemnul bunicii ei, și-a pus o dorință. Anii au trecut, iar dorința s-a îndeplinit

Povestea emoționantă a acestei tinere a făcut înconjurul internetului, aducându-ne aminte că minunile există și sunt la tot pasul.

Care a fost dorința ei cea mai mare
Minunile nu țin cont de timp și de așteptări, iar povestea tânărei noastre ne demonstrează acest lucru. În copilărie, tânăra a fost îndemnată de bunica ei să-și spună cele mai mari dorințe Sfintei Parascheva. Fără nicio ezitare, tânăra și-a formulat dorința cu toată sinceritatea și inocența copilului. A trecut însă mult timp și visul ei a fost uitat, învăluit în negura timpului.

După zece ani, într-o zi aparent obișnuită, tânăra a primit o veste care i-a cutremurat sufletul. Dorința ei cea mai mare s-a îndeplinit. Fără să știe cum și de ce, tânăra a fost admisă la Facultatea de Farmacie, exact așa cum și-a dorit-o cu atâta ardoare în copilărie. Acest eveniment neașteptat a fost o adevărată minune în viața tinerei, care a înțeles că uneori, rugăciunea și credința pot face lucruri imposibile posibile.

Ce a făcut un pelerin la moaștele Sfintei Parascheva
În fiecare an, în apropierea zilei de 14 octombrie, pelerini din întreaga țară și chiar din străinătate se adună la Iași pentru a se închina la moaștele Sfintei Parascheva. Printre aceștia se află oameni cu sufletul plin de speranță și dorințe, care caută o alinare sau un răspuns la rugăciunile lor.

Un pelerin în special a atras atenția prin gestul său neobișnuit. Acesta a adus cu el un covor, pe care l-a rulat cu grijă și l-a atins de racla cu moaștele sfintei. Gestul său a surprins pe mulți, dar bărbatul a explicat că a vrut să aducă un dar special Sfintei Parascheva de ziua ei. Cu toate că este neobișnuit, acest act de credință a dovedit că fiecare persoană are modalitățile sale unice de a se apropia de divinitate și de a-și exprima respectul și dorințele.

În timpul pelerinajului, au existat și alte persoane care au atins racla cu tot felul de obiecte. Unii au pus bancnote, în semn de recunoștință sau de dorință de prosperitate, iar alții au atins racla cu haine sau alte obiecte personale, dorind să lase o parte din ei în acel loc sacru. Cu toate acestea, unii pelerini s-au simțit debusolați de gesturile neobișnuite și inedite ale celorlalți, subliniind că rugăciunea ar trebui să fie un act de sinceritate și de închinare, fără a aduce elemente ciudate sau nefirești.

Această poveste, deși aparent neobișnuită, ne reamintește că credința poate fi manifestată în multe feluri diferite și că fiecare om are o relație unică și personală cu divinitatea. Fie că ne rugăm cu cuvinte, cu gesturi sau cu obiecte simbolice, important este să avem o inimă deschisă și sinceră în fața lui Dumnezeu.

Astfel, această poveste a unei tinere și gestul neobișnuit al pelerinului cu covorul vor rămâne în memoria celor care le-au auzit, aducându-le speranță și consolare în momentele dificile din viață și încredere în puterea credinței lor interioare.