Tezaurul României, o colecție valoroasă de aur, bijuterii, documente istorice și opere de artă, a fost trimis în Rusia pentru păstrare în timpul Primului Război Mondial. Cu toate acestea, după mai bine de un secol, această datorie istorică nu a fost încă returnată României, creând un punct de tensiune între cele două țări.
În 1916, în contextul invaziei germane, guvernul român a luat decizia de a trimite tezaurul la Moscova pentru a-l proteja. Acesta a fost transportat în Rusia în trei tranșe, ultima ajungând în 1917. În total, tezaurul cuprindea aproximativ 120 de tone de aur, precum și alte bunuri de valoare inestimabilă.
Cu toate acestea, după Revoluția Bolșevică din 1917 și încheierea războiului, Rusia a refuzat să returneze tezaurul. Deși o mică parte a fost restituită în 1935, majoritatea rămâne în Rusia până în prezent.
Rusia a argumentat că tezaurul a fost folosit pentru a finanța eforturile de război ale Antantei, alianța militară a cărei parte a fost și România. Cu toate acestea, această afirmație este contestată de istoricii români, care susțin că nu există dovezi clare în acest sens.
În plus, există o dispută legală cu privire la cine deține drepturile asupra tezaurului. Deși România a fost recunoscută ca proprietară în tratatele internaționale de după război, Rusia a susținut că acestea nu mai sunt valabile după schimbările politice și teritoriale care au avut loc în secolul al XX-lea.
În ciuda eforturilor diplomatice și a presiunii publice, problema tezaurului românesc rămâne nerezolvată. Aceasta este un simbol al injustiției istorice și al relațiilor tensionate dintre România și Rusia. Până când această datorie va fi returnată, tezaurul României va rămâne un subiect de dispută și un simbol al patrimoniului național pierdut.
