Salata de vinete este un preparat îndrăgit în România, disponibil în diverse variante în întreaga țară. O rețetă tradițională din 1940, din volumul „Bucătăria satului” de Sanda Marin, propune o abordare clasică, care poate oferi o nouă experiență gustativă.
Această rețetă are la bază ingrediente simple: ceapă, vinete coapte, ulei și sare. Totodată, se remarcă printr-un ingredient rar folosit astăzi în această salată – oțetul, care era frecvent utilizat de gospodine în urmă cu opt decenii.
Pentru prepararea salatei, primul pas constă în tocarea fină a vinetelor coapte. Acestea se bat într-un bol mare cu uleiul, care trebuie adăugat treptat. Ulterior, se integrează ceapa tocată, sarea și oțetul. Ingredientele se amestecă bine, iar astfel salata de vinete este gata de servire.
Această rețetă simplă și gustoasă poate aduce un omagiu tradițiilor culinare românești.
**Rețetă tradițională de salată de vinete din 1940**
Salata de vinete este un preparat clasic și îndrăgit în bucătăria românească, având rădăcini adânci în tradițiile culinare ale țării. O rețetă tradițională din 1940, din volumul „Bucătăria satului” al renumitei autoare Sanda Marin, oferă o abordare autentică, simplă, dar plină de savoare, care evocă amintiri din bucătăriile românești de odinioară.
### Ingrediente:
– 3-4 vinete medii (proaspăt coapte pe grătar sau plită)
– 1 ceapă mică, tocată fin
– 50-100 ml ulei de floarea-soarelui (în funcție de preferințe)
– 1 linguriță de oțet (sau după gust)
– Sare, după gust
### Mod de preparare:
1. **Coacerea vinetelor**:
Pentru a obține o salată de vinete gustoasă și aromată, vinetele se coc în mod tradițional direct pe flacără sau pe grătar, astfel încât să capete acel gust ușor afumat. După ce vinetele sunt coapte uniform, cu coaja complet arsă și miezul moale, acestea se lasă la răcit. Ulterior, coaja se îndepărtează cu grijă sub un jet ușor de apă rece pentru a curăța miezul.
2. **Scurgerea și tocarea vinetelor**:
Miezul vinetelor coapte se lasă la scurs pe un tocător înclinat sau într-o strecurătoare, pentru a elimina cât mai mult din sucul amar. După scurgere, vinetele se toacă foarte fin cu un cuțit de lemn sau cu un tocător din lemn, pentru a evita oxidarea acestora.
3. **Amestecarea ingredientelor**:
Într-un bol mare, vinetele tocate se amestecă încet, adăugându-se uleiul treptat, câte puțin, ca la prepararea unei maioneze. Acest proces asigură o textură fină și cremoasă. Odată ce uleiul a fost complet încorporat, se adaugă ceapa tocată fin, sarea și oțetul. Oțetul, deși rar utilizat în zilele noastre în această rețetă, era un ingredient esențial în anii 1940, oferind salatei o notă de prospețime și o ușoară aciditate care echilibrează gustul dulce al vinetelor.
4. **Servirea**:
Salata de vinete se lasă să se odihnească câteva minute înainte de servire, pentru a permite aromelor să se îmbine. Se poate servi cu pâine de casă sau alături de legume proaspete, cum ar fi roșiile și castraveții. În unele regiuni, salata de vinete se servește și cu puțină smântână deasupra, pentru un gust și mai bogat.
### Sfaturi și variații:
– **Ceapă sau usturoi**: Deși rețeta originală propune utilizarea cepei, în unele zone din România, gospodinele înlocuiau ceapa cu usturoi pentru o variantă mai aromată.
– **Oțet vs. lămâie**: Dacă preferați un gust mai delicat, oțetul poate fi înlocuit cu câteva picături de zeamă de lămâie, dar pentru a respecta tradiția, oțetul este cel mai recomandat.
– **Ulei de măsline**: Deși uleiul de floarea-soarelui este cel mai des folosit în varianta tradițională, puteți încerca și ulei de măsline pentru un plus de savoare.
### Concluzie:
Această rețetă de salată de vinete din 1940 este un omagiu adus bucătăriei tradiționale românești și simplității ingredientelor de calitate. Metodele de preparare păstrate din generație în generație scot la iveală o mâncare autentică, cu gusturi echilibrate, care continuă să fie apreciată în casele românilor și astăzi.
